|
|
|
Diminuarea resurselor energetice si majorarea permanenta a costului energiei la nivel planetar a generat orientarea consumului catre formele de energie neconventionala si adoptarea de noi tehnologii capabile sa dea satisfactie, in conditiile unui consum controlat si mult mai redus.
Din aceasta categorie tehnologica fac parte si sistemele de ventilatie mecanica controlata.
Inlocuirea aerului poluat dintr-o incinta cu un aer proaspat si sanatos, corespunzator destinatiei acesteia, este cunoscuta sub numele de ventilatie. In acest scop, sunt practicate doua mari sisteme de ventilatie:
• Ventilatia naturala in cadrul careia schimbul de aer se realizeaza fie provocat prin deschiderea ferestrelor, fie continuu, necontrolat, prin neetanseitatile cladirii sau cosurile caminelor si/ sau sobelor de incalzire din incinta. Dezavantajele majore ale sistemului le constituie faptul ca schimbul de aer este cu mult mai mare decat cel necesar (de cca. 8-10 ori mai mare), realizarea acestuia se face necontrolat si afecteaza parametrii de confort ambiental (temperatura, umiditate, curenti de aer etc.), iar distributia aerului proaspat in incapere se face neuniform cu diferente mari de temperatura intre diverse zone interioare, favorizand astfel aparitia fenomenului de condens si efectul zonelor reci.
|
|
|
|
|
|
Este cunoscut faptul ca aerul cald dintr-o incapere tinde sa se ridice catre tavan. Prin aceasta miscare, baza incintei este usor depresurizata si favorizeaza fenomenul de suctiune a aerului din afara, prin neetanseitatile constructive.
Patrunderea aerului proaspat din exterior prin aceste neetanseitati nu poate fi controlata si nici corelata cu volumul de aer evacuat. De asemenea, nici calitatea acestuia privind gradul de poluare sau de toxicitate nu poate fi verificata, deoarece priza de aer sau fanta de intrare este fie aleatorie, fie, de cele mai multe ori, necunoscuta. Pentru a se evita asemenea situatii, de regula, ventilatia naturala se realizeaza prioritar prin intermediul cosurilor aferente caminelor sau sobelor din incapere, care permit evacuarea aerului cald din interior catre zonele inalte ale cosului.
Datorita tendintei aerului cald de a se ridica, se poate afirma ca atmosfera ambientala a unui interior se comporta asemenea unui semineu.
Detaliile constructive ale semineului determina in asemenea situatii calitatea ventilatiei naturale din incinta. Cosul semineului joaca un rol important in stabilirea tirajului si implicit, a volumului de aer schimbat in incapere.
Functie de temperatura mediului exterior, gradului de izolare al acestuia, inaltimea si expunerea la vant etc., schimbul de aer se realizeaza mai mult sau mai putin adecvat, dar solutia permite controlul amplasamentului prizei si implicit, al calitatii aerului introdus.
Sistemul constituie solutia investitionala cea mai ieftina si cea mai raspandita, dar in acelasi timp, si cea cu eficienta economica sau ambientala cea mai scazuta, temperatura interioara mentinandu-se in parametrii de confort cu foarte mari cheltuieli de incalzire.
In acelasi timp, umiditatea relativa din incapere prezinta variatii foarte mari, iar prezenta curentilor de aer nu poate fi inlaturata. Toate aceste elemente de disconfort si ineficienta in exploatare au creat premisele recurgerii la sisteme de ventilatie mult mai performante. |
|
|
|
|
